Toamna in Chisinau

E toamna.Totul e sumbru si parca sufletul e pustiit si coplesit de desertul nevazut al dorintelor si sperantelor.Chisinaul e invadat si cuprins de frumusete,dar totodata si de tristete.E cuprins de toamna.Trebuie sa ies din casa si nu vreau.Ploua si parca nu-mi arde de nimic insa respir greusi imi dau seama ca nu am de ales.Ma gindesc:,,asa e toamna mereu’’.Ies din casa si dintr-o data privirea imi este atrasa de o situatie hazlie si nostima.Imi apare din casa vecina mama cu copilul,o fetita frumusica foc.La un moment dat ea se opreste si ii zice mamei:,,mamico,scumpo,te rog hai inapoi acasa.Afara e frig si ploua,nu vreau la gradinita’’.-,,puiule,trebuie sa ne ducem,nu avem incotro.Mama te va incalzi’’
Acest dialog imi readuce brusc in minte o scena asemanatoare din trecut:mama,eu,gradinita si toamna.Mi s-a facut dor,insă îndur.Imi cade o lacrima pe obraz insa o las.E o lacrima de dor,de iubire si nostalgie.Toamna e anotimpul nostalgiei,al frumusetii si totodata alzbuciumului launtric ce rascoleste totul fara mila.L a statie e multa forfota,lume care asteapta nerabdatoare transportul fiindca se tem sa nu intirzie.In sfirsit vine microbuzul gol,insa nu reusesc sa ma urc bine ca el e déjà plin.Toti sunt cu umbrele si e multa forfota si multa inghesuiala,insa reusesc sa imi fac si eu un loc printre ei.In fata mea zaresc pe acea mamica cu acea fetita,care tot arăta niste capricii si avea o faţa nu prea muţumita.Ma uit pe geam si vad copaci plini de frunze multicolore.Sunt frumosi si totodată sunt parcă plini de viaţă si vioi.Insă copacii ramin in urma,ca anii secular ice se pierd in abisul nesfirsit al durerii.Im rejurul lor e un covor multicolor ce are menirea să orneze calea frumosului si a pasiunii.Ai impresia ca esti intr-o oaza din desert ce da viaţă si speranţă.În sfîrsit sunt la USM si sunt foarte udă.Nu m-a salvat nici umbrela si de aceea apa mi-a ajuns pînă la piele.În curtea USM-ului e o mare forfotă,studenţii aleargă si fug de ploaie si de vint.La fel fac si eu, fiindca nu mai am altă cale.În sfîrsit sunt pe pragul Universităţii unde ascult atent cum ploaia fredonează o melodie linistită,frumoasă si totodată tristă de toamnă.Acest anotimp răscoleste sufletul de amintiri si melancolii ce te face mai nostalgic sit e duce în lumea frumosului vis sau basm de toamnă.
Asa sunt toamnele în Moldova.

Busuioc Olga.